Teste
Gigabyte Z890 AORUS Tachyon ICE: Test de performanță și preț
Cât de mult costă memoria DDR5? Prețurile modulelor DDR5 au urcat considerabil, iar lansarea unui test dedicat suprasolicitării lor pare, la prima vedere, un moment nepotrivit. Logica e însă…

Cât de mult costă memoria DDR5?
Prețurile modulelor DDR5 au urcat considerabil, iar lansarea unui test dedicat suprasolicitării lor pare, la prima vedere, un moment nepotrivit. Logica e însă simplă: dacă pui bani mulți pe memorie de top, vrei să o scoți la maximum.
Protagonista acestui material este Gigabyte Z890 AORUS Tachyon ICE, o placă bine cunoscută în comunitatea de overclocking, mai ales pe HWBOT. Aici s-au consemnat recorduri impresionante, depășind pragul de DDR5-13000. Cea mai spectaculoasă realizare a fost validarea la DDR5-13530, obținută de Sergmann în colaborare cu HiCookie.
Aceste cifre arată potențialul enorm al platformei Intel LGA1851, atâta timp cât toate componentele sunt compatibile și optimizate.
Cum se obțin recordurile extreme?
Rezultatele de acest gen nu vin din întâmplare.
Necesită azot lichid (LN2) pentru răcire, ore întregi de ajustări fine și o selecție riguroasă a componentelor. Pentru a atinge limitele superioare, ai nevoie de un procesor cu un controller de memorie (IMC) excelent și de module pretestate la frecvențe mari. Selecția include adesea și placa de bază, deoarece toleranțele de producție creează variații minime în geometria traseelor și a PCB-ului, ceea ce influențează impedanța.
La viteze maxime, aceste diferențe mici pot fi decisive, chiar și între două unități identice din același lot.
Cât de stabilă e la viteze mari?
Ne concentrăm aici pe comportamentul plăcii cu două module de memorie la viteze ridicate.
Evaluăm stabilitatea în scenarii de stres care soliciată toată capacitatea disponibilă, dar și performanțele în benchmark-uri specifice. Calitatea conexiunilor, alinierea impedanțelor și eficiența layout-ului afectează direct stabilitatea subsistemului de memorie, în interacțiune cu IMC-ul CPU-ului, tipul modulor și versiunea BIOS-ului. Frecvențele susținute în aceste teste ne oferă un indicator util pentru evaluarea unui board cu un singur slot DIMM pe canal.
De ce VRM-ul nu contează aici?
Deși validările de frecvență maximă completează tabloul, ele cer componente extrem de selectate pentru a evidenția diferențele subtile între modele.
Suprasolicitarea procesoarelor din familia ARL-S, folosind răcire pe aer sau sisteme AIO, este limitată în principal de calitatea cristalului de siliciu și de capacitatea sistemului de răcire. În aceste condiții, circuitul de alimentare (VRM) al unei plăci premium nu este un obstacol major, motiv pentru care i-am acordat puțină importanță. Ne-am concentrat mai degrabă pe potențialul Tachyon ICE în ceea ce privește memoria DDR5, explorând limitele cu atât module CUDIMM, cât și UDIMM. Ultimele sunt notorii de mai greu de stabilizat la viteze mari.
Înainte de a intra în detaliile tehnice, vom analiza conținutul cutiei, construcția fizică și opțiunile din BIOS. Hai să vedem ce ascunde această placă de top.
Sursa: Lab501




